[…] Nimeni nu mă vede în realitate. Eu sunt reflexul tuturor dar pentru ei eu rămân invizibil. Oglindesc pe toată lumea. Răspund, redau, reconfortez, reacționez, captez, găzduiesc, sunt disponibilitatea însăși. Sunt integral la dispoziția voastră și mereu deschis… Mereu sincer, mereu fiabil. Dar sa știți că nu sunt și inepuizabil […].

Conceptul spectacolului este unul non-narativ, având însă influențe din procedeul povestirii în ramă, în care spectatorul este invitat să proiecteze o imagine lăuntrică personală și să extragă exact ceea ce crede. Elementul de bază este iubirea, în multitudinea de forme pe care o poate lua. Structura elementelor mișcării se învârte în jurul iubirii, de la cele mai simple până la cele mai abstracte forme ale sale, în jurul gesturilor, acțiunilor și frustrărilor cotidiene. A tuturor elementelor ce o compun sau o descompun. A tuturor celor ce o simt sau se ascund de ea. Celor ce cred. Ce trăiesc. Ce văd. Ce vezi.
Coregrafia: Lavinia Urcan
Cu:
Alina Ștefan, Camelia Nedelcu, Dan Ianchiș, Oana Vidoni

Muzica: Octavian Horvath
Text după:
Matei Vișniec

Durată: 60 min.
Anul producției:
2013

Turnee și festivaluri:
Festivalul 27 de răgazuri, București (2013)
Fabrica de Pensule, Cluj Napoca (2014)
Festivalul Internațional de Dans Timișoara (2014)
Festivalul Support Art, Timișoara (2014)
Festivalul Fânfest, Roșia Montană (2014)



Spectacolul următor ︎