2-1=zero (Prolog)
Într-un cadru general uman de perpetuă cautare se ridică întrebări asupra motivului, asupra lucrului căutat, sau a metodei de căutare. Ulterior se pune întrebarea daca prin iubire, un sentiment uman, poate ajunge la finalitate acest scop. Aceasta este o problemă atemporală, care răzbate din cele mai vechi timpuri și, din care s-a înființat mitul androginului ca o metaforă asupra acestei căutări.
Androginul, un stereotip râvnit, nu reprezintă o simplă împlinire în cadrul unei relații interumane, ci are scopul de a reflecta întreaga armonie universală. Această căutare, dorința promovată la rang de nevoie, provine din căutarea auto-cunoașterii sinelui personal. Cunoașterea se petrece prin observație, nu există obiect, situație, ființă care nu să fie trecut prin prisma sistemului de valori personale, situație din care obiectivitatea reiese nulă.
Așa cum universul se reflectă pe sine, omul, făcând parte din el prin simpla existență, nu poate proceda diferit. Din cele mai vechi timpuri, omul a reflectat asupra universului, apoi implicit, asupra lui ca parte din univers. Deci, prin extensie, omul tot ce va vedea și experimenta din partea universului său va fi o reflexie a propriului sine uman.
Lipsa creează impresia de goliciune, pe care androginul o va completa aproape utopic. Dar androginul este un personaj mitic, o matrice a idealului absolut din care individul uman se vrea creat. De aici rezultă inutilitatea căutarii unei “jumătăți” în echivalentul ei grosier, carnal. Mitul perfecțiunii, binelui, frumosului și adevărului.
Androginul, un stereotip râvnit, nu reprezintă o simplă împlinire în cadrul unei relații interumane, ci are scopul de a reflecta întreaga armonie universală. Această căutare, dorința promovată la rang de nevoie, provine din căutarea auto-cunoașterii sinelui personal. Cunoașterea se petrece prin observație, nu există obiect, situație, ființă care nu să fie trecut prin prisma sistemului de valori personale, situație din care obiectivitatea reiese nulă.
Așa cum universul se reflectă pe sine, omul, făcând parte din el prin simpla existență, nu poate proceda diferit. Din cele mai vechi timpuri, omul a reflectat asupra universului, apoi implicit, asupra lui ca parte din univers. Deci, prin extensie, omul tot ce va vedea și experimenta din partea universului său va fi o reflexie a propriului sine uman.
Lipsa creează impresia de goliciune, pe care androginul o va completa aproape utopic. Dar androginul este un personaj mitic, o matrice a idealului absolut din care individul uman se vrea creat. De aici rezultă inutilitatea căutarii unei “jumătăți” în echivalentul ei grosier, carnal. Mitul perfecțiunii, binelui, frumosului și adevărului.
Coregrafia: Lavinia Urcan
Cu: Andreea Farcaș, Sergiu Mihalic, Dan Ianchis, Alina Ștefan, Amalia Toader
Director de imagine: Albert Levay
Muzica: Octavian Horvath
Costume: Adriana Delia Bărar
Durată: 5 min.
Anul producției: 2014
Spectacolul următor ︎
Cu: Andreea Farcaș, Sergiu Mihalic, Dan Ianchis, Alina Ștefan, Amalia Toader
Director de imagine: Albert Levay
Muzica: Octavian Horvath
Costume: Adriana Delia Bărar
Durată: 5 min.
Anul producției: 2014
Spectacolul următor ︎